-Altfel, cum ți-a fost ziua ?

-Super! M-am trezit pe la doișpe că m-am culcat la trei aseară că am dansat prin cameră cu oița mea și cu beculețele aprinse și m-am gândit la toate amintirile faine ce le avem la Lupeni și am mai și desenat.

Din toată conversația cu soră-mea pe whatsapp, bucata asta mi-a dat cea mai frumoasă senzație.

Dansatul ăsta prin camera la trei noaptea cu o oiță de pluș în mână și cu gândul la amintirile de la Lupeni exprimă atâta tinerețe, bucurie, libertate și lipsă de griji...! Felul în care poți să visezi în acest moment al vieții tale când nicio decizie definitivă nu a fost luată, când viitorul se așterne în fața ta atât de vast și plin de posibilități fără sa te preseze, lăsându-te doar sa te bucuri de prezent, este special și minunat.

Ascult o melodie în căști și mi se pare că versurile se potrivesc cu gândurile mele.

When you left this town, with your windows down

And the wilderness inside

Let the exits pass, all the tar and glass

'Til the road and sky align…

Mă gândesc la mami pentru care momentul acesta de visare ține de o viață. Ea poate visa oricând pretinzând că nicio decizie nu a fost luată definitiv și că mâine totul se poate schimba într-un mod surprinzător de plăcut. Iar de cele mai multe ori nici nu trebuie să se schimbe ceva deoarece simplul sentiment ca totul e posibil e de ajuns.

Oh, Angela, it’s a long time coming...

M-a prins și pe mine două noaptea uitându-ma pe fereastră și ascultând sunetul nopții compus din mașini, un tren care pare nesfârșit și respirația naturii pe care am învățat sa o ascult încă de când eram acasă.

The strangers in this town,

They raise you up just to cut you down

Oh Angela it's a long time coming

Piesa asta e pe repeat în playlistul meu de câteva zile. Are un vibe pe care mi-ar plăcea sa îl găsesc și în alte piese ca să nu o ascult doar pe asta pană la epuizare.

Ma duce cu gândul la libertatea tinereții, la o sosea fără sfârșit care se întinde în față lăsând loc unui milion de posibilități.

Nu îți trebuie multe lucruri și în realitate prea puțin te ține legat de un loc. Poți merge oriunde. Și uneori ...

Did you hear the notes, all those static codes

In the radio abyss?

Mă uit pe geam și imaginea luminilor orașului din depărtare mă liniștește. Poate nu se compară cu priveliștea de acasă unde puteam privi un oraș întreg și niște munți maiestuoși de care nu mă satur niciodată, dar simplitatea și sărăcia decorului acestei noi priveliști tot îmi face bine. E un câmp gol care lasă loc unui cer plin de stele, sunetul mașinilor care trec pe strada din fața noastră ce te duce oriunde vrei tu și un oraș mare cu luminițe mici și sclipitoare căruia nu-i simți traficul de la fereastră dar știi că te primește oricând în agitația lui.

Home at last.